|
Discursul domnului Mircea Dan Geoana Ministrul de
Externe al Romaniei pentru ceremonia de inchidere a lucrarilor
colocviului « Ce fel de Romanie in ce fel de Europa? Europa
Tinerilor Romani », organizat de catre fundatia Robert Schuman
si Fundatia Ithaka la Palatul Parlementului, Vineri 12 martie –
Sambata 13 martie 2004
Cred că adevărata încercare prin care trecem este de
a convinge tinerii români nu numai că România se va
integra în Uniunea Europeană, dar să răspundem
cu adevărat la întrebarea: "Ce fel de Românie
vom avea atunci când ne vom integra în UE?"
Şi de fapt, aceasta ne conduce la o întrebare care a bântuit
generaţiile succesive de elite româneşti de la crearea
statului român modern. Cine suntem? Cărui sistem de valori
aparţinem?
Dintr-un punct de vedere, momentul pe care îl traversează
România astăzi, pe cale să se ancoreze în Occident,
este similar cu momente istorice pe care această ţară
şi elitele succesive ale ţării le-au mai trăit.
România s-a putut forma ca stat modern cu sprijinul Franţei,
după războiul Crimeei, după o schimbare de realitate
geostrategică în regiune, când pentru prima dată
puterile occidentale, după multe secole, au putut avea un interes
explicit în această zonă a Europei, interferând
cu puterile tradiţionale ale zonei, în principal puterea
otomană şi puterea rusească.
În mod instinctual, în mod firesc, pe baza mitului originar
pe care ne-am construit identitatea noastră- latinitatea, romanitatea
- elitele româneşti, ca şi voi astăzi, s-au repezit
către Occident, încercând cât de repede au putut
să se ancoreze la lumea la care totdeauna au aspirat şi faţă
de care totdeauna s-au întrebat dacă suntem acceptaţi
ca parteneri egali sau ca rude periferice. Elitele noastre se educau
atunci la Berlin şi la Paris; vântul Revoluţiei de la
1848, crearea de identităţi naţionale şi schimbarea
de echilibru strategic în zona noastră, au produs prima efervescenţă
a recuplării noastre cu Occidentul, după secole de pribegie
identitară şi de chin naţional. Şi aceste cicluri
succesive au continuat. Niciodată mai mult decât câteva
decenii la rând fără un alt război, fără
un alt accident geostrategic, fără ca o altă tragedie
să nu curme aceste iteraţii frânte de modernizare şi
occidentalizare ale României.
De ce astăzi avem o şansă mai bună decât
în iteraţiile precedente? În primul rând cred
că victoria Occidentului este zdrobitoare de această dată.
Şi spun Occidentul în sens identitar şi de valori. Şi
pentru că putem anticipa, pentru prima dată poate de la colonizarea
Daciei, acum 2000 de ani, că ne putem aştepta - în sfârşit
pentru această naţie chinuită-, la un lung curs al păcii,
securităţii şi foarte probabil al dezvoltării. De
aceea, apartenenţa peste câteva săptămâni
la NATO este pentru noi un eveniment istoric, pentru că este vorba
de garantarea securităţii României de către Occidentul
unit şi de aceea integrarea europeană în 2007 reprezintă
consfinţirea reîntoarcerii României după 2000
de ani la familia de civilizaţie occidentală.
Problema pe care o avem noi, elita acestei ţări şi
mai ales voi, elita tânără a acestei ţări,
este că spre deosebire de iteraţiile anterioare istorice,
când elitele naţionale construiau în principal în
jurul idealului naţional, de această dată suntem chemaţi
să facem o introspecţie istorică şi să construim
un model de societate românească bazat în acelaşi
timp pe naţional şi pe european. Aş spune, datorită
victoriei zdrobitoare a Occidentului şi a valorilor europene, că
la această oră, elita românească, oricât
de talentată şi oricât de educată ar fi ea, ca
voi, cei din jurul acestei mese, este probabil astăzi incapabilă
să producă singură un alt proiect de societate care să
re-mobilizeze energiile acestei naţiuni în afara marelui
proiect de societate europeană.
Avem o şansă astăzi nu numai de modernizare în
sânul familiei europene dar şi o şansă, dacă
o construim cu inteligenţă şi cu prudenţă,
să putem pentru prima dată, după multe decenii să
repoziţionăm energiile pozitive dar vlăguite ale acestei
naţiuni în spatele unui mare proiect de societate consimţit
şi identitar. Este cea mai mare provocare intelectuală şi
naţională pe care a avut-o vreodată elita românească.
Principala problemă a României astăzi nu este atât
de mult întârzierea economică, culturală, socială,
de nivel de civilizaţie, care este evidentă şi care este
un dat istoric. Problema principală pe care o are România
astăzi nu este calitatea clasei politice, care este aşa cum
este. Problema României nu este starea economiei şi a serviciilor
sociale şi a infrastructurilor care sunt aşa cum sunt.
Marea problemă a României de astăzi este lipsa de
încredere în talentul şi în forţa acestei
naţiuni şi care pleacă în primul rând de
la elita acestei ţări. Avem în continuare un complex
de provinciali vis-a-vis de Occidentul central. Avem în continuare
un complex "d ’ enfant mal aimé". Avem, de fapt,
o neîncredere în noi înşine.
Vreau să vă spun un lucru, după atâţia ani
de zile care i-am petrecut şi în Europa, în America
şi acasă: că nu am nici un fel de dubiu că, puşi
într-un cadru corect, motivat şi transparent, românii
sunt la fel de capabili să fie performanţi, încrezători
şi plini de succes ca oricare alt tânăr sau tânără
din Occidentul dezvoltat. Aceiaşi oameni, care acasă sunt
plini de dubii şi care au neîncredere în sistem, în
societate, în instituţii, expatriaţi într-o şcoală
bună, într-un mediu performant, undeva în Occident,
devin brusc mult mai performanţi şi mai motivaţi. Vestea
bună este că a început să fie şi acasă
suficient de multă masă critică de altceva, în
principal în zona privată şi zona tânără,
care să înceapă să dea şi pe teritoriul românesc
acelaşi rezultat mai fecund decât până acum.
Deci această idee europeană reprezintă pentru noi,
pe de o parte o formă de "răzbunare" istorică
pentru secolele în care am fost forţaţi să stăm
deoparte, este o şansă de modernizare accelerată, pentru
că resursele care vin de la Uniunea Europeană şi mai
ales modelul de societate pe care-l adoptăm, mediul de securitate
şi mediul de integrare europeană vor permite României
să facă cea mai rapidă, cea mai comprimată cursă
de recuperare a decalajului istoric pe care l-a avut vreodată de
făcut, din punct de vedere istoric.
Eu cred cu intensitate că, dacă ne vom face treburile un
pic mai bine şi mai repede acasă, avem o şansă reală
ca undeva între trei, cinci, şapte, opt ani, să putem
să recuperăm în mare decalajul faţă de Europa
Centrală şi cred că putem să sperăm ca la orizontul
unei generaţii - deci care va dura mai mult, poate 20, 25, 40 de
ani, depinde de viteza noastră - să recuperăm în
linii mari, decalajul faţă de media europeană. Deşi
pare mult, este relativ comprimat faţă de decalajul de câteva
secole bune pe care îl avem.
De aceea, problema pe care trebuie să ne-o punem astăzi
nu este numai integrarea în UE. Eu cred că 2007 este o ţintă
care poate fi atinsă. Ea este oferită cu sinceritate şi
prietenie României, şi aici aş vrea să mulţumesc
Franţei care, ca întotdeauna, în momente decisive,
a fost integral alături de România, alături de multe
alte ţări occidentale. Dar Franţa s-a bătut la Consiliul
European de la Bruxelles din decembrie de acum câteva luni, pentru
respectarea calendarului 2004, 2005, 2007, deşi au fost multe voci
mai sceptice.
Dar problema nu este numai respectarea calendarului, pentru că
acest calendar poate fi respectat. Miza este mult prea mare şi
riscul eşecului este devastator pentru orice guvern şi orice
partid politic pentru a nu încerca să luptăm cu inerţiile
pe care le avem, inclusiv legate de corupţie, de justiţie
de administraţie. Pentru că între teama de necunoscut
şi frica de a menaja un sistem de interese bine constituit şi
teama de a eşua într-un proiect atât de mare şi
de vizibil cum este integrarea europeană, între două
presiuni contradictorii, luciditatea clasei politice româneşti
şi pragmatismul său vor indica că trebuie să mergem
pe calea integrării Europene, chiar dacă va trebui să
renunţăm la unele din tabieturile care au dominat din păcate
acum şi în trecut clasa politică românească
şi administraţia românească câteodată
neperformante şi coruptibile.
Adevărata întrebare este cât de pregătiţi
vom fi la momentul integrării şi imediat după acest moment.
Adevărata întrebare este dacă vom putea să avem
acces şi să folosim miliardele de euro, care sunt oferite,
mai limitat dar cu generozitate României pentru modernizarea sa.
Deci, spun că principala problemă pe care o are România
astăzi nu este atât reforma economică, deşi importantă,
pentru că ea a intrat într-o anumită logică de
transformare inevitabilă. E ca legile fizicii, nu poţi să
le opreşti. Adevărata problemă a României este
calitatea administraţiei publice a acestei ţări. Şi
aici trebuie să ne concentrăm eforturile în următorii
ani de zile. Nu poţi să construieşti o societate modernă
şi europeană, nu poţi să execuţi un mare proiect
de societate fără să ai capacitatea de a te duce cu el
în profunzime şi, prin aceste servicii publice mai bine executate,
să poţi să redai românilor şi româncelor
încrederea că în ţara lor se poate duce o viaţă
decentă, corectă, în care performanţa este recompensată
şi lenea şi furtul sunt pedepsite.
Aceasta este, de fapt, provocarea pe care o avem: Pe de-o parte, depăşirea
propriei neîncrederi în forţele noastre, această
formă păguboasă de a ne lamenta la nesfârşit
şi, pe de altă parte, depăşirea vulnerabilităţilor
structurale în societate, în administraţie şi
în clasa politică pentru care această şansă
de marş forţat către modernitate, pe care o reprezintă
proiectul european, poate să fie un început coerent.
Fac un apel la voi, la cei tineri, care sunt convins că sunteţi
frământaţi de întrebări mult mai prozaice
şi mult mai imediate legate de cariera voastră, de ce job
să alegeţi. Dar undeva, în memoria colectivă pe
care toţi o avem, care ţine minte iteraţiile istorice
ale generaţiilor din urmă, cu toţii avem aceste întrebări.
Eu vă spun, nu pentru propagandă, nu pentru reclamă,
nu pentru a vă motiva, vă spun că o şansă ca
aceasta nu a avut România de când suntem noi pe acest pământ.
Putem pentru prima dată în istoria noastră, de când
avem conştiinţă naţională să putem să
devenim organic, structural, parte integrantă a Occidentului, cu
toate consecinţele de societate, de valori şi de calitatea
vieţii pe care acesta le antrenează. Veţi fi, sunt convins,
români mândri, cetăţeni europeni şi români
în egală măsură. Sunt convins că veţi
putea face un lucru frumos şi fără precedent în
România.
De aceea cred cu foarte mare intensitate în proiectul european,
cu toate întrebările pe care le avem cu privire la acesta
şi la viitorul acestuia. De aceea cred că aceasta este o oportunitate
şi un pretext de modernizare a României şi cred că
este matricea în care anumite deficienţe de încredere
în forţele proprii pot fi remediate.
Putem să o facem şi sunt foarte bucuros că am avut
ocazia să mă întâlnesc cu voi şi să
mulţumesc partenerilor noştri pentru această frumoasă
iniţiativă şi să mulţumesc atât Fundaţiei
Schuman cât şi Fundaţiei Ithaka pentru această
conferinţă pe care aş vrea să o văd având
un "suivi".
Mulţumesc foarte mult.
|
